Moldova Security Forum 2026. Cheltuielile pentru apărare: Securitate, sprijin public și alegeri democratice

Moldova Security Forum 2026: Republica Moldova își consolidează securitatea națională și își dublează bugetul pentru apărare în fața provocărilor regionale

Chișinău, 8 octombrie 2026 - Experți internaționali, decidenți politici și reprezentanți ai societății civile s-au reunit joi, 8 octombrie 2026, la Chișinău, în cadrul Moldova Security Forum, pentru a dezbate rolul vital al investițiilor în apărare într-un mediu geopolitic tot mai volatil. Sub tema „Cheltuielile pentru apărare: Securitate, sprijin public și alegeri democratice”, evenimentul a evidențiat eforturile fără precedent ale Republicii Moldova de a-și fortifica reziliența națională, pe fondul războiului din Ucraina și al multiplelor amenințări hibride la adresa democrației.

În deschiderea forumului, Președintele Parlamentului Republicii Moldova, Igor Grosu, a subliniat schimbările fundamentale ale mediului de securitate. Oficialul a atras atenția asupra gravității situației regionale, menționând că, din anul 2022 până în prezent, spațiul aerian al țării a fost încălcat de 88 de ori de drone și rachete. Pentru a răspunde proactiv acestor riscuri, autoritățile au inițiat o schimbare istorică de paradigmă, dublând bugetul alocat apărării naționale.

„Apărarea spațiului aerian nu este ceva ce poți pur și simplu cumpăra, conecta și porni, considerând că problema s-a rezolvat. Este nevoie de radare, de echipamente moderne și de instruirea continuă a personalului. Timp de 30 de ani, acest domeniu a fost subfinanțat grav. Dacă în anul 2022 cheltuielile pentru apărare erau sub 900 de milioane de lei, în acest an am investit aproape 2 miliarde de lei”, a declarat Igor Grosu. Președintele Parlamentului a accentuat, de asemenea, importanța sprijinului extern, subliniind asistența de peste 300 de milioane de euro obținută prin Instrumentul European pentru Pace, precum și parteneriatele strategice solide cu România, Franța, Marea Britanie, Germania și SUA.

Discuțiile din cadrul forumului au fost direcționate spre necesitatea construirii unui consens social robust în sprijinul politicilor de apărare. Panelul a reunit experți de top din state europene și euroatlantice, care au împărtășit bune practici privind creșterea capacităților militare în paralel cu susținerea sectoarelor sociale vitale. Printre modelele de succes prezentate s-a numărat cel al Letoniei, care, având un sprijin public solid, a reușit să își majoreze bugetul militar la aproximativ 3% din PIB și să reintroducă serviciul militar obligatoriu, adaptându-se rapid la noile realități de la granița de est a Europei.

Un punct central al dezbaterilor l-a constituit rolul comunicării strategice în relația cu cetățenii. Reprezentanții societății civile și experții în securitate au concluzionat că publicul trebuie să fie constant informat și implicat, astfel încât să susțină investițiile militare.

„O societate trebuie să înțeleagă că investiția în securitate funcționează ca o poliță de asigurare. Cheltuielile pentru apărare nu trebuie privite în opoziție cu investițiile în educație sau sănătate, ci ca un fundament esențial care protejează însăși existența și prosperitatea acestor domenii”, a explicat unul dintre experții internaționali prezenți la dezbatere.

Totodată, agenda a inclus o analiză aplicată a provocărilor specifice perioadelor electorale. Participanții au subliniat modul în care statele democratice pot contracara atacurile cibernetice, șantajul energetic și campaniile masive de dezinformare. În contextul alegerilor viitoare, vorbitorii au convenit că reziliența cognitivă a populației și consolidarea instituțiilor democratice sunt la fel de importante ca și dotările militare propriu-zise, garantând protejarea suveranității și a traseului european ales de cetățeni.

Dragi oaspeți, vă mulțumesc pentru că continuați să ne fiți alături astăzi, că ne sunteți, că sunteți prezenți în această sală, iar acum vom continua cu următoarea sesiune plenară, iar subiectul pe care îl vom aborda astăzi, așa cum se va referi la consolidarea cheltuielilor pentru apărare, pentru a răspunde provocărilor de securitate în continuă evoluție. Un subiect extraordinar de important pe care îl vom aborda cu toții în Republica Moldova, dar și pe tot continentul european. Pentru toți este relevant acest subiect. Ne dorim să înțelegem un pic mai bine cum societățile democratice pot construi sisteme de apărare solide și reziliente, așa cum s-a discutat astăzi de mai multe ori.

Avem mai multe, ne confruntăm cu mai multe provocări de securitate, mai ales dronele care survolează spațiul aerian al Republicii Moldova și există această necesitate stringentă de a fortifica securitatea națiunilor noastre. Astfel că e nevoie să sporim, să mărim și bugetul pentru apărare. Este onoarea mea totodată să invit aici alături de noi pe oaspetele noastre de onoare, domnului Igor Grosu, care este președintele Parlamentului Republicii Moldova, care va susține un discurs în cele ce urmează.

[Igor Grosu] Excelențe, dragi colegi, doamnelor și domnilor, îmi este o plăcere să mă aflu aici alături de dumneavoastră la forumul pentru securitate din Republica Moldova, Moldova Security Forum. Această sesiune publică se va referi la cheltuielile pentru apărare. Dar eu cred că trebuie să ne reamintim în primul rând pentru ce sunt de fapt aceste mijloace financiare.

Războiul Rusiei împotriva Ucrainei a schimbat în mod fundamental mediul de securitate al Republicii Moldova. Putem să remarcăm că realitatea o vedem cum este ea la granița noastră și acum ne afectează și spațiul nostru aerian. Din 2022 încoace, spațiul nostru aerian a fost încălcat de 88 de ori prin rachete, prin drone și fragmente ale acestora. 50 din aceste incidente s-au întâmplat în doar acest an.

Iar în spatele acestui număr apare o întrebare foarte simplă, care ne este adresată de oameni. Poate oare statul să ne protejeze? Iar noi trebuie să răspundem la întrebarea respectivă cu sinceritate. Nu putem să construim, să asigurăm protecția cerului nostru, spațiului nostru aerian peste noapte și nu putem să compensăm în patru ani pentru acele lipsuri de 30 de ani în care a fost subfinanțat grav domeniul apărării.

Apărarea spațiului aerian nu e ceva ce pur și simplu cumperi, pe care îl conectezi, îl pornești și consideri că problema s-a rezolvat. Este nevoie de radare, este nevoie de echipament și este nevoie de instruirea personalului, avem nevoie de comunicare, de infrastructură, de proceduri, iar pentru toate acestea e nevoie de timp pentru a le pune la punct. Dar patru ani sunt suficienți pentru a începe a schimba lucrurile și anume asta este ceea ce am și făcut.

În anul 2022, cheltuielile pentru apărarea națională au fost sub 900 de milioane de lei. Iar în acest an am investit, investim aproape 2 miliarde de lei. Cu alte cuvinte, mai mult decât am dublat bugetul nostru pentru apărare. Desigur că în numere, în valori absolute, Republica Moldova nu este o concurentă pentru statele europene.

Dar nu asta e ideea. Ideea este că apărarea nu mai este tratată ca o problemă secundară, ci este recunoscută ca una dintre cele mai importante responsabilități ale statului și putem deja de pe acum să vedem ce înseamnă această investiție în practică.

În anul 2023, Republica Moldova a obținut primul său radar modern de supraveghere a spațiului aerian, finanțat cu ajutorul Uniunii Europene și se va adăuga un al doilea sistem al nostru de supraveghere în acest an. Pe 27 august, în timpul paradei cu ocazia Zilei Independenței, cetățenii Republicii Moldova au putut să vadă cu ochii proprii unele din aceste schimbări: vehicule militare moderne, noi echipamente și capacități pe care armata noastră nu le-a avut acum câțiva ani.

Totodată, după mai mulți ani, după mai mulți ani de presiuni enorme asupra democrației noastre, am reușit să ne organizăm și mult mai bine la capitolul apărării spațiului nostru informațional și a instituțiilor noastre împotriva atacurilor hibride.

Căci Republica Moldova a aflat ceva foarte important. Astăzi, o țară poate să fie atacată fără ca un tanc măcar să îi treacă granița. Ingerințele externe, atacurile cibernetice, finanțarea ilegală a partidelor, șantajul energetic și prin manipularea cu tensiunile sociale, toate astea sunt la fel instrumente ale agresiunii.

Iată de ce atunci când vorbim despre apărare, trebuie să ne gândim dincolo de tot ce înseamnă armată. Atunci trebuie să ne gândim la reziliența statului nostru, la protecția infrastructurii noastre, la protecția instituțiilor noastre și la abilitatea noastră de a interveni, reacționa la diferite tipuri de presiune.

Doamnelor și domnilor, o schimbare importantă se produce și în cadrul societății noastre. Timp de mai mulți ani de zile, apărarea era uneori prezentată ca opusul păcii sau chiar ca ceva care ar fi incompatibil cu neutralitatea.

În ultimii patru ani am putut să vedem de fapt să vedem inversul. Noi investim în apărare deoarece ne dorim pace și ca să protejăm asta, avem nevoie și de parteneriate puternice. Pentru noi, parteneriate puternice fac parte din securitatea noastră.

Uniunea Europeană a devenit unul dintre cei mai importanți parteneri pentru securitate, unul dintre cei mai importanți parteneri în acest sens pe care i-a avut vreodată țara noastră. Din 2021, sprijinul pentru Republica Moldova prin Instrumentul European pentru Pace a ajuns la peste 300 de milioane de euro. Aceasta include și 120 de milioane de euro aprobate în această vară pentru sistemul de apărare pe distanță medie. Iar acum, într-adevăr, Republica Moldova este a doua beneficiară cea mai mare după acestui instrument după Ucraina.

De asemenea, am pus la punct cadre politice, politici care nu existau acum câțiva ani. În anul 2024, Republica Moldova a fost prima care a semnat un acord de parteneriat pentru securitate și apărare cu Uniunea Europeană. Am semnat un nou acord de apărare cu Franța și am lansat un parteneriat de apărare și securitate cu Regatul Unit al Marii Britanii și ne-am aprofundat cooperarea cu România, Germania, Statele Unite și cu mulți alți parteneri.

În această săptămână, Parlamentul nostru a fost gazda unui seminar al adunării parlamentare a NATO, adunând într-un singur loc deputați, oficiali, experți în securitate din partea NATO și țări partenere. Iar ca Republica Moldova să fie gazda unei asemenea discuții este în sine foarte important și semnificativ. Da, este adevărat că suntem o țară neutră, dar neutralitatea nu poate să însemne izolare. Și cu siguranță nu poate să însemne că Republica Moldova ar trebui să rămână incapabilă de a se apăra.

Sarcina noastră actualmente este să construim o Republica Moldova care este capabilă de a-și apăra neutralitatea, suveranitatea și viitorul european ales de către cetățenii săi. Încă n-am ajuns acolo unde ne dorim. Avem nevoie de mai mari capacități. Trebuie să continuăm să ne modernizăm forțele armate. Avem nevoie de o mai bună protecție a spațiului nostru aerian, iar pentru aceasta e nevoie de timp, de mijloace financiare și de parteneriate puternice.

Dar atunci când comparăm Moldova de astăzi cu Moldova din februarie 2022, diferența este sesizabilă, este reală. În ultimii patru ani, noi am început să eliminăm acele lacune care rămăseseră așa deschise timp de zeci de ani de zile. Am investit mai mult, am consolidat noi capacități și am învățat lecții importante. Acum trebuie să continuăm și o vom face investind în capacitățile de care avem nevoie, instruindu-ne oamenii, valorificând sprijinul partenerilor noștri cu înțelepciune și asigurându-ne că fiecare investiție suplimentară face în așa fel încât Republica Moldova să fie mai bine protejată. Vă mulțumesc.

Vă mulțumim foarte mult. Este o adevărată onoare să ne fiți alături, domnule Grosu. Și e bine să continuăm cu această ediție prin prezența dumneavoastră la forum, discutând și despre problemele arzătoare în ceea ce privește apărare, securitatea Republicii Moldova, dar și a regiunii.

Iar acum, fără a mai lua din timp, aș vrea să prezint moderatorul acestei sesiuni, Robert Lupițu, redactor șef la Calea Europeană.

[Robert Lupițu] Bună ziua tuturor, iar eu, la rândul meu, vă mulțumesc pentru rezistența de care dați dovadă și că ne-ați rămas alături până la finele primei zile a Moldova Security Forum. Iar următorii vorbitori vor aborda aspectul cheltuielilor, dar și al investițiilor, al securității și al păcii în societate și în contextul relației dintre stat și societate. Și cred că discursul, discursul care a fost susținut de președintele Grosu, președintele Parlamentului Republicii Moldova, domnul Grosu, a fost foarte important acest discurs în cele ce, pentru cele ce urmează în această sesiune de discuție. Și este o onoare pentru mine să fiu aici în calitate de moderator.

Mereu mă simt binevenit și vă și felicit cu ocazia acestor eforturi depuse în sensul acestui forum. Și reprezentați o sursă de inspirație pentru multe din lucrurile care se întâmplă în regiune și pentru a ne da de gândit din perspectiva strategică. Și fără a mai lua din timp, aș vrea să îi rog să vină alături de mine pe scenă pe mult stimații noștri vorbitori, Andris Teikmanis, membru al Consiliului de conducere al Asociației Diplomatice Letone, fost șef al cancelariei președintelui Letoniei. În aplauzele dumneavoastră.

Alături de noi este și Sviatoslav Azinbaiev, vicepreședinte pentru politici și tehnologie la HarrisX, Statele Unite ale Americii. La fel, alături de noi este Ekaterine Metreveli, directoare executivă a Fundației Georgiene pentru Studii Strategice și Internaționale. Vă mulțumim că sunteți alături de noi. Și tot alături de noi din Țările de Jos, Marine Mae Jansson, directoarea adjunctă pentru strategie și cercetare, șefa Direcției Strategie a Ministerului Apărării al Țărilor de Jos.

Vă mulțumesc și ultimul, dar nu ultimul după importanță, Istvan Gyarmati, secretar general al Consiliului Atlantic Ungar din Ungaria, Budapesta.

Când mă gândeam la discuțiile pe care ar urma să le avem acum, mi-am avut unele gânduri, mi-au venit unele gânduri și aș vrea să încep cu o simplă observație în calitate de cetățean, nu neapărat în calitate de jurnalist sau expert, pentru că discutăm acuma despre felul în care societatea poate să facă față volumului de dezinformare în jurul unui subiect foarte sensibil și cum facem în așa fel încât să ne schimbăm modalitatea de a vedea lucrurile într-o Europă care e obișnuită cu pace, prosperitate, bine. Acum ceva timp, bugetul de apărare era doar un subiect pentru specialiști în Europa, iar acum este un subiect care este peste tot, în orice familie, în orice gospodărie se abordează acest subiect, despre cum se simte presiunea economică și de ce bugetele pentru apărare trebuie să fie sporite și un lucru pe care l-a menționat și domnul Grosu în discursul său, despre faptul că trebuie să ne asigurăm că protejăm societatea, iar societatea să înțeleagă la rândul ei unde și care este amenințarea.

Cred că asemenea lucruri joacă un rol crucial și vor fi și lait motivele acestui panel de discuții pentru că securitatea nu e doar o chestiune de capacități, dar și de consimțământ. Iar pentru o puternică apărare e nevoie de cunoștințe la fel de puternice în rândul publicului și sprijinul cetățenilor la fel e necesar. Vom vorbi despre trei lucruri importante aici: despre cum autoritățile reușesc să găsească un echilibru între cheltuielile pentru apărare și alte priorități sociale și cum să consolideze reziliența nu doar în materie de forțe armate, dar la nivelul întregii societăți.

Asta eu aș le-aș numi ca pregătire, gradul de pregătire și cum să facem în așa fel ca să fie sprijin din partea publicului pentru apărare în termen lung, pe termen lung, nu doar în momente de șoc sau de criză, așa cum am văzut în ultimii ani. Și vom începe cu prima rundă de întrebări pentru vorbitorii noștri de aici, iar ulterior vom da cuvântul celor din sală. Către domnul Teikmanis, avem Letonia și toată regiunea baltică în calitate de model de urmat pe atunci când urma și NATO să-și extindă contribuția de buget la 2% din GDP pentru fiecare țară.

Și în acest sens, Letonia a reușit să depășească acel prag, să treacă de acel prag care a fost menționat prin abordarea aceasta directă cu societatea, considerându-se că s-a pus accentul pe recrutare și Letonia fiind în NATO. Cum a reușit Letonia să ajungă la un consens politic și ce ați spune Republicii Moldova în acest sens despre un consens când amenințarea se simte la distanță, departe pentru unii, iar alții o văd ca una, ca o amenințare mult mai apăsătoare.

[Andris Teikmanis] Bună ziua, un subiect într-adevăr foarte interesant, unul în care vorbim despre transformare. Transformare. În ultimii, în ultimele câteva zeci, câteva decenii, Europa a văzut o schimbare extraordinară, s-a schimbat geografia politică și arhitectura securității la fel, a avut, a văzut unele modificări, a trecut prin schimbări, iar după toate aceste schimbări ne punem întrebarea: am revenit noi oare la războiul rece 2.0? Cred că cel mai probabil totuși nu.

Deși evaluăm altfel securitatea, deși felul în care se desfășoară războiul s-a schimbat și el și această modalitate și ea s-a schimbat. Există însă un principiu care de atunci nu s-a schimbat, nu s-a schimbat de pe vremea Războiului Rece și e principiul de care ne-a vorbit Winston Churchill atunci când pe vremea lui a pus întrebarea: Cum putem să evităm un război fierbinte? Punând accentul pe punctele forte, prin descurajare în acest fel și prin unitate în vest. Acum vorbim despre unitate europeană.

De asta avem nevoie cu disperare. Atunci când statele NATO au început să discute despre adevărata problemă de a mări cheltuielile pentru apărare prin anul 2014, pe atunci toate statele europene au trecut, au avut discuții substanțiale, diferite chiar pe unele subiecte care s-au perindat prin toată Europa ca un fel de responsabilizare creativă, bugetare creativă și se punea întrebarea: ce altceva se poate depus sub umbrela apărării? Ce fel de cheltuieli putem să avem și în acest sens?

Păi bine, în Letonia și noi la rândul nostru am abordat subiecte similare, iar atunci când discutăm despre bugetele noastre anuale și avem întrebări în sensul de cum să se procedeze. Păi și a sensibiliza, a educa, a învăța oamenii, la fel face parte din securitate. Tratamente medicale corespunzătoare, drumuri bune, planificare regională corespunzătoare la fel, toate astea tot fac parte din mediul securității. Am discutat și nu putem să evităm discuțiile care au loc în societățile democratice în acest sens, dar ultimamente o oarecare selecție sau cristalizare a adevăratelor priorități, o oarecare cristalizare în acest sens s-a, a ieșit la iveală care a pus accentul pe decizii fundamentale luate de Letonia, de guvernul din Letonia și de Parlamentul Letonian cu reintroducerea încorporării în armată, serviciul militar obligatoriu și introducerea unui program pentru apărare națională, securitate națională și asta s-a introdus în școlile letone și cu investiții foarte mari în tot ce înseamnă securitate și sporirea capacităților.

Dezvoltarea infrastructurii militare. Și aici trebuie să spun că Rusia ne-a ajutat, de fapt, cel mai mult. În special politica externă a Rusiei care sprijină agresiune și expansiune, faptul că au detașat noi unități la frontiera lor de vest, diferite atacuri cu încercări de a da foc la obiecte în Letonia și alte țări europene, acte de sabotaj la Leipzig și alte locații, au fost un exemplu bun în acest sens.

Și asta a determinat guvernul din Letonia, Parlamentul din Letonia să spună că, uite, securitatea dură este prioritatea numărul unu, anume dură, materială. Noi am crescut capabilitățile de apărare destul de semnificativ. În acest an noi vom cheltui 4,91% din PIB, 2,16 miliarde de euro pentru apărare. În anul viitor vor fi 5% și planificăm să creștem cheltuielile în acest sens în cursul următoarelor 10 ani.

Intenționăm să cheltuim cu 10 miliarde mai mult pentru consolidarea capabilităților, de exemplu pe sisteme de rachete HIMARS și altele. Pentru a demonstra că sloganul că ne vom apăra fiecare centimetru de pământ e important. Forțele armate naționale trebuie să acționăm.

Pot să apară niște omuleți verzi și gata. Vei fi eliminat. Nu trebuie să așteptăm ordine în acest sens. Deci, trebuie să vă gândiți și la evaluarea, schimbarea percepției în societate.

Noi cunoaștem că politica agresivă a Rusiei va continua în diferite contexte hibride. Dar, 10-15 ani în urmă, Rusia, ca o amenințare majoră la adresa securității europene, a fost marcată ca în documente secrete doar în acest sens. Acum lucrul ăsta este prezent în toate documentele de politici. Gândirea politică s-a schimbat, evaluarea s-a schimbat.

Noi vedem și motive pentru care se schimbă această percepție. Cu o săptămână în urmă am avut alegeri parlamentare și moldovenii știu foarte bine ce înseamnă să ai alegeri parlamentare, cum se utilizează amenințările hibride pentru a influența rezultatul alegerilor. Am văzut evaluarea Agenției Naționale de Securitate a Letoniei. Influența din străinătate a fost aproape de zero.

De ce? Pentru că noi cunoaștem cum să reacționăm, suntem pregătiți să reacționăm. Deci, vedem că alegerile, în principiu, au trecut destul de liniștit. Da, era multe dezbateri, era concurență.

Dar societatea, în general, este pregătită să sprijine și să vedem cum reacționează societatea la acele 5% de cheltuieli pe apărare. Practic 50% au răspuns că de fapt sprijină. O treime au avut o atitudine sceptică, dar vedem că există totuși un consens în rândul forțelor politice majore.

Și da, avem partide care au legături destul de puternice, inclusiv cu Moscova. Și să știți că au zero influență asupra procesului politic de luare a deciziilor. Deci ministrul apărării din România a spus că nu trebuie să uităm de articolul 3. Dar mai este și articolul 5.

[Robert Lupițu] Mulțumesc, dar vreau să adaug încă un lucru ca moderator. Noi amândoi suntem dintr-o țară NATO și da, avem o mentalitate în acest sens. Am văzut că înainte de articolul 5 avem articolul 4 și articolul 3. Și atunci când vorbim despre o țară neutră, cum este Republica Moldova, care are o mentalitate diferită, păi factorul Rusiei care ajută fiind o amenințare la adresa întregii societăți.

Dar să nu uităm de aceea că trebuie să facem legătură și cu următoarea întrebare pentru domnul Azinbaiev. Domnul Grosu a vorbit despre cheltuieli pentru apărare și aici e vorba de legătură între societate și cei care iau decizii. Aici e vorba de legislativ, de legislație. Parlamentul este ales prin vot direct și aici deja vorbim despre fundamentele democrației, votul, dar votul se întâmplă în baza percepției.

Domnule Azinbaiev, munca dumneavoastră se axează pe opinie publică, pe informarea publicului, pe integritate și pe combaterea manipulării informațiilor. Vreau să vă întreb, ce credeți, cât de pregătiți sunt cetățenii și democrațiile să plătească pentru apărare, nu doar din punct de vedere militar. De exemplu, securitate, locuri de muncă, tehnologie.

[Sviatoslav Azinbaiev] Mulțumesc. Am să vă vorbesc despre cele mai recente cercetări ale noastre, care implică 11, de fapt 13 state europene și SUA, împreună cu Globsec. Cu câteva luni în urmă am făcut acest lucru și vreau să vă zic că este destul de proaspătă această informație și în conversațiile pe care le-am avut. Și este o diferență între dorința de a sprijini cheltuielile crescânde pentru apărare și pregătirea actuală.

Și să știți că în Europa noi practic am discutat cu toți cei care alcătuiesc flancul de est în NATO. Am vorbit cu cei din Germania, Regatul Unit, Franța, SUA și se vede dorința. Deci, noi ne puneam întrebarea: Bine, cât de pregătiți sunt oamenii să-și apere țara în caz de atac, să lupte pe front? Și 62% din populație spun că sunt pregătiți să-și sprijine țara, forțele armate, să participe personal atunci când va avea loc un atac iminent.

Dar, dacă le pui întrebarea următoare: Dacă ești gata să acționezi, atunci rata de susținere este altă cifră, 34%. Dacă îi întrebi că țara este gata pentru atac, cifrele ajung la 40%. Dar să știți că nimeni nu dorește ca țara să fie invadată, nimeni, nicio gospodărie, niciun profesor, niciun savant, nu dorește acest lucru și nu putem spune că este gata să lase lucrul în diplomație, în știință, în medicină și să înceapă lupta.

Dar când se întâmplă ceva, deja situația se schimbă. Și cifrele sunt încurajatoare în toată Europa, în est, în vest. Deci un lucru care este sprijinit este capitolul de cheltuieli pentru apărare. Și nu e vorba aici de dorința cetățenilor care recunosc că este relevantă siguranța și securitatea și apărarea, fiind prezentă agresiunea rusă, fiind martori ai ordinii geopolitice regândite și redefinite.

Cifrele ajung la 70-80%. Dacă întrebi un cetățean în Letonia, în Polonia, de exemplu, dacă este aici cineva de la guvernul polonez, trebuie să se mândrească că cetățenii lor sunt un exemplu de urmat. Cetățenii polonezi în majoritate mai des sprijină aplicarea articolului 5, sprijinirea Ucrainei și așa mai departe.

Dar suportul în general în țările UE și NATO este totuși mare. Dar, cum să interpretăm aceste cifre? După cum ați spus, care sunt mesajele? Noi cunoaștem, cei care facem sondaje de opinie globale și analitică, știm că problema de bază este să nu încolțim alegătorul, să nu l punem să aleagă între viață și investiție, educație și asigurare și apărare. Pentru că dacă pui alegătorul într o situație dificilă, atunci persoana trebuie să ia o decizie care ar contribui la apărarea națională, dar alege între chestii gen școala pentru copil sau un Raptor 22 pentru forțe de apărare.

Și ar fi inteligent să nu se creeze un sentiment de ultimatum atunci când vă implicați în lucru cu societatea. Să nu spuneți că uite, luăm din beneficii sociale, de la educație. Cetățenii să fie încurajați să plătească mai mult, pentru că înțeleg că apărarea, de fapt, este o nevoie cotidiană, cum ar fi educația, cum ar fi siguranța. Și mai e o metrică aici.

Vedem mesaje politice care spun că există o ruptură transatlantică. Această ruptură nu se vede în opinia publică. Opinia publică peste Atlantic este destul de stabilă și la un nivel destul de înalt atunci când vine vorba de puncte de convergență. De exemplu, suportul pentru NATO este 69%, dacă nu mă înșel. Deci, asta este suportul în rândurile populației SUA.

Deci ei consideră că NATO este vital pentru securitatea Americii și suportul pentru NATO în general în America este mai mare de 70%. Americanii de asemenea recunosc un lucru, uneori vin mesaje critice de la Casa Albă că uite, SUA cheltuie mai mult decât ar fi cazul. Dar asta reflectă opinia publică, dar putem vedea cât de fapt cheltuie SUA pentru NATO și pentru alte scopuri. Și da, noi vedem aici o reflecție a opiniei publice și îmi amintesc că 65-69% de americani consideră că pentru apărarea comună, americanii plătesc mult mai mult comparativ cu alte state.

Dacă întrebați alegătorii din Europa dacă Europa ar fi în siguranță fără suportul SUA, momente militare în perioada de pace, păi încrederea este un 50 la 50. Dar dacă întrebați despre rolul Europei în securitate și apărare, încrederea este la 70%. Dar depinde și unde întrebați, pentru că în Franța cifrele ar putea să nu fie frumoase, dar în flancul estic, în România, Polonia, suportul ar putea fi mai mare. Da, devine mai mare, dar nu aș zice că suportul pentru UE sau NATO este la limită.

Ajunge sus, în zona de 60. Dar dacă e vorba, de exemplu, de divergențe interne cu referire la relațiile cu SUA, acolo e altceva și nu are legătură cu mai multe mesaje, inclusiv cu referire la tarife. Eu vă dau o medie, când vă zic că 75% de alegători din Europa recunosc rolul SUA în securitatea și apărarea europeană. În Polonia, cifra ar fi 85%, de exemplu. Cifrele nu se schimbă tare mult.

Noi putem să studiem mai atent alte state membre. Dar acum, când vine vorba de alinierea acțiunilor cetățenilor și guvernelor, trebuie să ne gândim la încrederea din partea publicului, pentru că devine o problemă destul de mare. Atunci când guvernele revin la votarea proceselor, se aleg cu surprize, că alegătorii lor sunt supărați. Dar e simplu și explicabil.

Atunci când măsurăm PIB-ul, investițiile în apărare și alte lucruri, noi uităm să măsurăm vocea, pentru că noi discutăm democrația, dar uneori uităm de această măsurare și nu putem face acest lucru.

[Robert Lupițu] Mulțumesc. Noi deseori, într-adevăr, uităm să ținem cont de ceea ce crede societatea sau ce opinie are. Ieri am publicat și un studiu unde vorbim despre riscuri și vulnerabilități pentru securitate în Republica Moldova. Și corupția și sărăcia apar acolo în capul listei. Deci nu e vorba de amenințări externe sau ceva de așa gen.

Deci nu e ceva că uite, noi trebuie să acoperim o lacună, să vedem unde societatea percepe riscurile. Trebuie să percepem și țara și cetățenii care trăiesc în țara respectivă. Eu știu că Republica Moldova și Georgia au o trăsătură comună: au mâncare bună și vinuri bune, dar au aceeași experiență cu amenințarea rusească și ocupația. Și noi știm ce s-a întâmplat în Georgia în 2008.

Toată lumea vorbește despre aceasta ca despre punctul de plecare pentru acțiuni în Crimeea și în alte părți. Dar să nu uităm și de Transnistria și de ceea ce s-a întâmplat la sfârșitul Războiului Rece. Vreau să vă rog, doamna Metreveli, următorul lucru, care ține de experiența Georgiei: abordarea bazată pe reziliența societății. Ce spune experiența dumneavoastră?

Ce se întâmplă cu atenția publicului și suportul publicului atunci când vine vorba de pregătire pentru apărare în contextul rezilienței societății, nu în contextul amenințărilor actuale? Deci cum oamenii în Georgia percep subiectul ăsta?

[Ekaterine Metreveli] Mulțumesc. Mulțumesc în primul rând organizatorilor și gazdei noastre, Moldovei. Mulțumesc pentru invitație. Îmi pare bine că pot să vorbesc la Moldova Security Forum și să prezint și perspectiva din Georgia. Am o remarcă de făcut la ceea ce s-a zis mai devreme despre Sviatoslav, că mă bucur să vorbesc cu mândrie despre faptul că sondajul de opinii care s-a făcut a arătat că 86% este gradul de pregătire.

Chiar și fără a cunoaște care este rezultatul, care va fi rezultatul războiului. Deci este important de menționat asta în materie de și la capitolul rezilienței populației. În ceea ce privește Moldova și Georgia, într-adevăr avem multe lucruri în comun: trupele rusești pe teritoriile noastre, împotriva voinței noastre, războiul hibrid care se duce împotriva țărilor noastre și asta de când am devenit independente. Și eu cred că e important să înțelegem că apărarea nu e doar despre armate. Nu e vorba doar despre bani.

Să încep cu încă un gând pe care îl aveam, dar voi încerca să fiu cât mai succintă. În 2008 a fost un moment decisiv, deși ocuparea noastră a început cu mult timp mai devreme și deja și compatriotul meu poate să să menționeze câteva lucruri în acest sens. În Georgia în 2008 a fost și summitul de la București, atunci Georgia și Ucraina le s-a promis că vor avea calitate de membru. Dar a fost o promisiune fără un traseu, iar peste patru luni tancurile rusești au intrat în Georgia.

Adică o securitate declarată, dar fără să fi fost realizată, fără investiții în acest sens a fost doar așa, cuvinte și nu s-a întâmplat nimic în acest sens. A durat ceva până Europa a învățat această lecție și s-au mărit bugetele. Dar în fiecare, în spatele fiecărui buget mai mare există și acel, acea preocupare a societății și despre ce contribuție o pot aduce la capacitățile de apărare, mai ales că asta este ținta, apărara este ținta adversarelor. Iar în Europa am văzut că numerele care ne au fost prezentate vorbind de acele valori, aceleași mesaje sunt comunicate, sunt răspândite și obiectivul acelor mesaje nu este de a câștiga o dezbatere privire la dacă să mărim bugetul sau nu, ci crearea acelor posibilități pentru a pătrunde mai adânc. Iar diferite țări diferit reacționează, dacă vorbim despre democrații.

În multe țări sunt acele linii care nu au fost în atâta măsură create poate de Rusia, pot să fie oarecare diferențe de la o regiune la alta, așa cum am văzut sau la capitolul partidelor politice și așa mai departe. Dar ce face Rusia este că ei studiază foarte bine acele diferențe care deja există și încearcă să le amplifice, să le exploateze. Și iată, aceasta este amenințarea de care trebuie să să cunoaștem, să fim conștienți. Iar Georgia este un caz în care acest proces, noi am văzut cât de departe pot să meargă lucrurile. Pentru că noi deja am văzut anterioarele instrumente de război hibrid, de agresiune hibridă, se pune accentul pe a ataca securitatea, intrarea și pătrunderea pe teritoriile Georgiei în acest caz, dar ce s-a dovedit mai eficace și ce s-a valorificat a fost anume acele, utilizarea acelor diferențe și a temerilor oamenilor, amplificarea acestora, dezoientare, dezinformare, frica de război, urmărirea oricărui subiect unde era nevoie de consens național larg și cumva pas cu pas, treptat s-au întreprins acele acțiuni până s-a observat un colaps al rezilienței democratice în țară.

Lucru care s-a întâmplat nu pentru că s-au răzgândit cetățenii Georgiei, dar s-a făcut și un sondaj în 2026 și asta a fost cazul pe parcursul anilor în general, că georgienii își văd viitorul în Europa și văd Uniunea Europeană, integrarea euroatlantică ca un pas înainte în direcția dezvoltării. Dar ce s-a întâmplat și canalele prin care majoritatea poate să se transpună în politici, aici a avut loc un monopol. De aceea, pe final, vreau să mai zic că lecția pe care vreau s-o împărtășesc cu colegii din Republica Moldova, dar și cu colegii europeni și ca parte din vizita de studiu. Avem de două zile, colegii mei au avut întrevedere cu diferiți oficiali publici și admir această vigoare, această putere care există pentru a parcurge acest traseu către UE.

Însă, momentul propice e foarte important. Nouă ni s-a făcut o promisiune. Ușa a fost deschisă, însă noi nu ni s-a permis să intrăm. Iar zonele gri, ele nu sunt benefice pentru Europa. Atunci când este ceva, o zonă lăsată neacoperită, să spunem așa, un subiect, o zonă gri, un spațiu din ăsta cu incertitudine, Rusia profită de asta. Iar dacă există oportunități și acestea sunt ratate, atunci va fi și mai greu să fie obținut acel sprijin din partea cetățenilor, al societății.

[Robert Lupițu] Mulțumesc pentru intervenție. Mulțumesc pentru că ați împărtășit cu noi perspectiva georgiană. Noi știm că societatea de acolo încă simte acest spirit european, să zic așa. Încă este pătrunsă de acest spirit. Iar eu aș vrea să dau cuvântul doamnei Jansson de la Ministerul Apărării al Țărilor de Jos.

Și îmi aduc aminte că secretarul general al NATO, în dezbaterea Parlamentului European, a zis că timp de zeci de ani, noi ne-am concentrat pe pe acele beneficii sociale și prestații sociale, neglijând cheltuielile pentru apărare. Mai degrabă aș zice o investiție în apărare, pentru că cheltuială e de parcă a fost și nu mai e, dar o investiție cred că e o mai bine, o mai bună modalitate de a exprima ideea. Iar acum Țările de Jos au această schimbare de viziune, dar din perspectiva dumneavoastră, lucrând în structurile, în autoritățile statului, cum hotărâți ce priorități sunt? Atunci când știm că avem un volum finit de mijloace financiare și știm ce modalitate de a vedea lucrurile, mentalitatea are societatea din Țările de Jos, foarte echilibrată, aș spune.

Cum explicăm acelea compromisuri pe care trebuie să le facem ca să investim în apărare? Cum explicăm publicului, dar și Parlamentului? Având în vedere că, având în vedere că deputații ar putea să aibă alte idei când discută cu alegătorii.

[Marine Mae Jansson] Cât de multe întrebări și toate în una. Eu voi încerca pe rând să le abordez pe toate. E bine să fiu aici, să revenim din acea, din acel concediu geopolitic, să-i spun așa, în care am fost vreo trei generații. Și, în primul rând, în ceea ce privește bugetul, atunci când am început să lucrez în organizațiile de apărare, eram ofițer în rezervă prin 2014, iar tăierile bugetare încă se întâmplau.

Era multe persoane care, cu anumită periodicitate, erau concediate și astfel s-a înregistrat o descreștere a efectivului, cumva. Iar din 2018 încoace, am tot reconstruit, am crescut și am ajuns la cam același nivel care îl aveam până la tăieri. Dar acum am făcut și un mare salt înainte în ceea ce privește Cartea Albă pentru Apărare, lucru de care este responsabilă echipa mea și eu și am discutat despre ce trebuie să fortificăm, de ce și cum avem de gând să o facem. Și ceea ce este diferit de această dată este că noi trebuie să facem în așa fel ca Parlamentul să cadă de acord cu cheltuielile dincolo de mandatele lor, adică până în 2035, de exemplu, deja putem să o facem, inclusiv mărirea efectivului armatei.

Avem 60.000. Aproximativ acum vom face un salt mare înainte, în așa fel ca să fim gata, să putem să-i instruim, să putem să le dăm un loc de trai și trebuie să ne ocupăm de toate astea. Și o parte din întrebarea dumneavoastră s-a referit la cum să pregătim Parlamentul în acest sens și publicul mai larg, nu societatea în sensul larg al cuvântului. Păi, noi cerem multe de la societatea noastră.

Noi nu suntem la graniță cu Ucraina, nu suntem la graniță cu Rusia, dar noi de foarte departe cumva venim și totuși avem incidente cu drone, avem acele flote care trec pe alături și avem această realitate geopolitică pe care trebuie să o explicăm, să explicăm și societății de ce trebuie să se întâmple anumite schimbări. Iar secretarul general, Rutte, ne-a ajutat de asemenea foarte mult cu acea reducere de 5% și toate modificările care s-au făcut la cheltuielile pentru apărare. 1,5% e pentru societate. Asta ne ajută pe noi să argumentăm, să formăm punți, să sensibilizăm, să educăm la urma urmei.

Și de pildă acum că avem încă un minister pentru contracararea terorismului și asigurarea siguranței. Și în calitate de minister al apărării, nu umblăm la acele procente. Noi putem să oferim consiliere și asta facem. Dar, mai avem o linie de acțiune că ne gândim că și oferim oportunități win-win, câștig-câștig și pentru apărare, și pentru societatea țărilor de jos.

Trebuie să fortificăm reziliența și putem să facem asta prin oferirea instruirilor, prin a face în așa fel încât să fie ofițeri, soldați militari în rezervă, utilizăm spațiile noastre în comun pentru ca lumea să se poată antrena și pregăti în eventualitatea unor situații. Și încercăm astfel să co-creăm. Lucrăm împreună și cu industria ca să fie fezabil, atractiv, ca și ei să se implice, să-și să facă planificare pe termen lung și inovații, să-și planifice în acest sens cu modernizări, cu modernizări de rigoare. De aceea, astea da, sunt lucruri la care atragem atenția, oportunități la care suntem cu ochii în patru.

[Robert Lupițu] Am remarcat felul în care ați explicat acel procent de 3,5 și 1,5 care este menit pentru sensibilizare, educare, reziliență. Parțial, asta e și e pentru că și voi v-ați făcut tema pentru acasă cu infrastructura la momentul propice, deoarece în partea noastră a Europei 1,5% e foarte mult orientat pe infrastructură, pe mobilitate militară, pe infrastructura cu uz dual și nu doar pe partea de pregătire. Dar eu cred că este o remarcă foarte bună pentru că ține de pregătirea societății. Și este și o dezbatere în România în acest sens că e nevoie să se restabilească credibilitatea, demnitatea și o oarecare mândrie în a purta uniforma, uniforma militară în rândul tinerilor.

Înainte de a da cuvântul celor din sală ca să adreseze întrebări și vă încurajez să o faceți, îl avem pe domnul Gyarmati, secretar general al Consiliului Atlantic Ungar. Știm că aliații NATO nu toți percep amenințările în același fel, nu toți au aceleași reacții, nu toți le văd la fel de urgente. Putem să remarcăm asta în regiunea noastră, dar și dacă facem diferența între Europa de sud și cea de est. Dar cum aceasta afectează coeziunea NATO-UE și drept pentru că sunt țări ca Republica Moldova care sunt neutre, dar care ar vrea să intre în UE și ca o garanție a securității, așa cum doamna președintă Maia Sandu a remarcat asta dimineața în discursul său. Cum aceste percepții diferite afectează coeziunea între NATO și UE și care este riscul, riscul când trebuie să se miște lucrurile mai repede în Europa la capitolul securității.

[Istvan Gyarmati] Înainte ca să răspund, aș vrea să vină întâi cu două remarci. Am doar cinci minute și voi mă voi strădui să fiu cât mai succint. Prima remarcă a mea este aceea că trebuie să interpretați deciziile noastre despre cele 5%. Atunci când a fost luată decizia, a fost un compromis politic la mijloc.

Nu am avut compromis la număr, ci la perioada, durata de implementare și el a fost prețul pe care a trebuit să-l plătim și să acceptăm, să acceptăm această decizie. Însă, din moment ce a fost luată decizia, de la acel moment, situația s-a schimbat. Noi nu avem 10 ani la dispoziție pentru a implementa. S-ar putea nici măcar 10 luni să nu avem. De aceea, eu cred că noi cu adevărat trebuie să ne gândim la cum implementăm, dacă implementăm în același mod în care o fac deja multe țări sau cum cred ele că trebuie să o facă.

Asta în contextul coeziunii, ceea ce înseamnă că în primii cinci ani nu facem nimic, iar în ultimul an ne ocupăm de toate cele 5%. Iar atunci, decizia nu mai înseamnă nimic. De aceea, trebuie să acționăm rapid și trebuie să luăm în calcul faptul că ceea ce nu se face acum, s-ar putea să nu fie posibil de făcut peste cinci ani. Un al doilea aspect este acela că politicienii, ei vorbesc despre procente din PIB, dar cel mai important lucru nu este dacă e vorba de 4 sau 5, dar pentru ce se cheltuie acele mijloace.

Și despre asta este o discuție foarte puțină la nivel politic. Cei din domeniul militar lucrează în acest sens, dar nu au ghidare, orientare politică. Astfel, că un următor aspect pe care trebuie să îl facem este să evaluăm cum cheltuim și pentru ce și să nu cheltuim doar pe acea artilerie grea și pe nave, aeronave noi, ci pe multe alte lucruri, de la drone până la apărare aeriană. Și încă un lucru, un lucru pe care nu-l menționăm suficient, pe măsura ce se schimbă felul în care Rusia duce război. Ei nu vor trimite mii de tancuri și aeronave spre teritoriul NATO, dacă se va întâmpla un conflict.

Vor trimite drone, dar neapărat împotriva forțelor armate, ci împotriva infrastructurii noastre, asupra infrastructurii civile. Iar întrebarea mea este: societatea noastră este oare ea gata să trăiască cu asta? În aceste săptămâni, în aceste luni, iar răspunsul meu la întrebare pe care tot eu am adresat-o ar fi nu. Cel mai mare rău care s-a făcut în ultimii 20 de ani a fost acela că nu a fost acela că s-ar fi redus capacitățile de apărare, ci cea mai mare problemă a fost atitudinea opiniei publice față de război. Dacă ne uităm în Europa, în Europa de Vest, 15-30% din populație este gata să sară la arme pentru a lupta pentru propria sa țară.

Nu doar ca aliat NATO, dar pentru propria sa țară. Iar rușii vor încerca să valorifice asta, vor verifica nivelul de reziliență, îl vor pune la încercare. De aceea trebuie să cheltuim bani pentru asta, să vorbim, vorbim despre banii și eforturile pe care le investim și să le spunem oamenilor la ce să se aștepte, la ce se poate de făcut, ce ar trebui să facem. Iar a treia mea remarcă, și ultima, deoarece am doar cinci minute, este aceea că trebuie să trăim cu Statele Unite așa cum sunt ele acum, în versiunea nouă. Nu e vorba de Donald Trump, poate să ne placă de el sau nu, adică să-ți placă de el e o provocare foarte mare, extrem de mare.

Dar orice am crede, Trump este și va rămâne, într-o altă formă poate, dar va rămâne. Nu e ceva izolat, dar dacă ne uităm, nu e de parcă ar deveni iarăși măreață America, dar e vorba de a pune accentul pe a interveni la acele provocări reale pe care le are America. Și ele sunt în Asia, nu în Europa. Iar americanii se vor concentra, se vor concentra pe ceea ce urmează să se întâmple cu un mare accent pe Asia.

Astfel, eu cred că noi trebuie să înțelegem și să acceptăm că americanii într-o mare măsură se vor retrage, vor pleca din Europa și nu visați la aceea că nu o vor face și nu vă împotriviți, pentru că o vor face. Dar ceea ce noi trebuie să facem, cred eu, este să ne prezentăm situația într-o altă modalitate. Nu să plângem și să batem din picior pentru faptul că americanii pleacă, ci să spunem americanilor că, uitați-vă, suntem gata să vă ajutăm, să vă ajutăm ca să reușiți să faceți în așa fel ca o parte din forțele voastre să plece din Europa, să ajungă în Asia, ca să vă apărați interesele.

Dacă, domnule Trump, vreți să retrageți 5000 de soldați din Europa, poftim, chiar de trei ori mai mult. Dar când o faceți, coordonați cu noi. Noi suntem gata să înlocuim așa cât putem și cum putem și să venim cu un plan credibil de înlocuire. Și nu e vorba doar de bani, e vorba de capacități. Trebuie să vorbim în continuare despre ele, despre capacitățile în acest sens.

Dar avem nevoie de capacitățile americane. Deci noi dacă două treimi din forțele voastre din Europa vor pleca, bine, dar noi avem nevoie de ceva. Nu avem nevoie de artileria voastră grea, echipamentul greu, nu avem nevoie de infanterie americană aici în Europa. Dar avem nevoie de foarte multe lucruri din America pe care nu le putem înlocui așa, cu una, cu două. Și de aceea trebuie să formăm o altfel de relație cu America, o apărare separată de la ideologie, pentru că americanii, Trump ar putea să se gândească la și să vadă libertatea de exprimare altfel decât o vedem noi, această libertate de exprimare și apoi concurența economică, un lucru extraordinar de important în viața noastră, dar apărarea, eu cred că aici ne trebuie să avem o învoială foarte mare, importantă cu americanii.

Cum va afecta aceasta coeziunea? Coeziunea în cadrul alianței niciodată nu a fost 100% și este de înțeles. Dacă vorbim despre amenințarea din partea Rusiei, de ce să ne așteptăm ca portughezii să vadă această amenințare în același fel cum o văd cei din Letonia. Nu pot, nu o vor face. N-are cum. Și problema este aceea că aceste diferențe au fost și s-au multiplicat, s-au înmulțit în ultimii, ultimele decenii, pentru că nu vorbim doar despre amenințări, ci pentru că unii poate nici nu le văd la fel ca noi.

Avem oameni politici, nu vreau să numesc poate neapărat pe un prim-ministru al Spaniei, care practic neagă faptul că există amenințări din partea Rusiei. De aceea, trebuie să lucrăm în cadrul alianței și ca să explicăm că amenințarea este reală, nu este mai puțin periculoasă decât în perioada Uniunii Sovietice. Și Stalin nu a fost mai puțin, nu a fost mai periculos decât Putin. Într-o oarecare măsură pot să spun că Putin e mai periculos decât a fost vreodată Stalin. De aceea, de aceea trebuie să lucrăm la capitolul coeziune.

Nu doar să vorbim, trebuie să vorbim unii cu alții, dar să și arătăm cum este situația așa cum e ea reală și de ce trebuie să fortificăm reziliența, nu doar la capitolul militar, dar și la capitolul politic și la nivel de societate și să le spunem portughezilor, spaniolilor și altora care sunt departe de liniile de front, care cred că nu există măcar, că va fi un război cu totul altfel, că dronele pot să ajungă și la Lisabona și pot ataca la fel de bine Lisabona cum pot ataca Riga. Și ultima mea remarcă este aceea că noi avem nevoie de un dialog autentic în interiorul alianței, nu unul politic, politic în care, de exemplu, să căutăm compromisuri, dar cumva așa la direct, tranșant, să discutăm discuțiile care necesită atenția noastră, un lucru care încă nu se face la nivel politic, cred eu. De aceea, eu chiar cred că noi trebuie să regândim abordările noastre în multe sensuri, mult mai aprofundat decât am fi gata noi să recunoaștem până în prezent. Avem două, doi oameni care ne ajută foarte mult în acest sens: domnul Putin și domnul Trump. Practic ne vor pune în situația în care noi să trebuiască să să participăm la un dialog autentic, adevărat și să facem eforturi reale, autentice.

Pentru că dacă nu, ei vor face ceea ce cred ei că trebuie să facă de sine stătător și asta va fi un dezastru pentru Europa.

[Robert Lupițu] Mulțumim, mulțumim foarte mult. Principala diferență, cred eu, între domnul Putin și domnul Trump este aceea că unul dintre ei, primul, este o amenințare asupra democrației din țările noastre, iar celălalt este președintele unui aliat care era, ar fi fost bazat pe aliați, pe valorile alianțelor. Dar acum, de fapt, președintele Finlandei spune despre cum este afectat interesul comun. Și ăsta, astea sunt lucruri pe care să le gândim împreună. Înainte să dau cuvântul celor din sală, vreau să trag o concluzie din discursul dumneavoastră.

Deci, noi vorbim despre cifre, 2%, 3%, 5%, dar chestia asta nu ajută la discuție, pentru că nu e vorba de procente pe care le folosim, e vorba de chestii de care avem nevoie în calitate de capabilități, capabilități militare, dar nu doar militare, cibernetice și de altă natură. Avem două microfoane, unul acolo și unul în partea asta. Vă rog să ridicați mâna. Avem două persoane aici. Vă rog să vă prezentați și să spuneți cui adresați întrebarea. Avem jur de 20 de minute pentru întrebări.

[Mihai Crafcic] Mulțumesc pentru discuții interesante. Sunt Mihai Crafcic, lucrez la Comisia Europeană. La începutul anului viitor vom avea un experiment online randomizat cu referire la sprijin pentru cheltuieli militare. Și întrebarea mea ar fi: care ar fi mesajele care ar convinge cetățenii UE să aibă o atitudine mai serioasă față de apărare?

[Robert Lupițu] Cui adresați întrebare?

[Mihai Crafcic] Oricui, oricine dorește să răspundă, să răspundă.

[Andris Teikmanis] E o întrebare destul de dificilă pentru că cine poate să convingă cetățenii, abordarea cărora este diferită. Sunt țări unde majoritatea cetățenilor sunt pregătiți să-și protejeze țara și sunt țări unde doar un număr mic de cetățeni sunt pregătiți să-și protejeze țara. Și asta este de fapt diferența între Europa și Rusia.

Și ei se gândesc la război, la metode de război. Europa încă trăiește în pace. Și acum sunt practici și experiențe. Noi încercăm să convingem proprii cetățeni cu privire la securitate, dar nimic nu este mai eficient decât acțiunile Rusiei în acest sens. Iată, asta încearcă să ne spună politicienii europeni cu bune argumente, au impact și dacă avem un atac din partea Rusiei cu atac cu drone, sunt convins că Rusia va folosi mai multe mijloace care în mod eficient vor uni cetățenii.

[Sviatoslav Azinbaiev] Deci este vorba de avantajul celui care vorbește primul și trebuie să puteți demonstra că uite, am spus asta și este adevărat.

[Ekaterine Metreveli] Și niciodată să nu uităm de acele amenințări hibride și chinetice care vin din Rusia. Și există mult suport și multă încredere în sistemul democratic. Deci cetățenii pot face ceva și trebuie să rezolvăm mai multe momente. Eu vă dau exemplu de 14 țări și 15 țări de fapt și 14.000 de alegători și atunci când vine vorba de percepția asupra amenințărilor, păi e destul de reală și cetățenii și alegătorii înțeleg ce vine și ce provine de la din interiorul țării și asta se aliniază cu ceea ce vedem noi în exterior. Și da, uneori noi avem nevoie de politici și acțiuni reale.

Alegătorii deocamdată nu au suficientă încredere că investițiile lor, Deci nu au încredere suficientă că investițiile făcute se vor transforma în beneficii reale, în capabilități reale, în apărare reală, în șanse mai bune pentru prosperitate și securitate. Deci este un mesaj cheie care poate genera 20, 30 alte mesaje în diferite state, diferite microsocietăți. Și la nivelul Uniunii Europene, la nivel de Uniune, la nivel național, mesajul trebuie să fie foarte simplu: asta vă ajută pentru că sau din cauza la asta.

[Marine Mae Jansson] În Olanda facem și noi același lucru, pentru că colegii au dreptate. Amenințarea este cel mai bun factor motivant. Și noi uitați-vă, noi întrebăm cetățenii: Vrei să vii în forțe terestre sau în forțe aeriene? Și ei zic: nu știu. Noi începem să întrebăm oamenii: ce experiență ai? Vrei să fii analist, de exemplu?

Noi explicăm de ce avem nevoie. Și am văzut că oamenii încep a adăuga la ceea ce le spunem noi. Deci trebuie să explicăm destul de clar cu ce provocări ne confruntăm și cum ar putea contribui oamenii, pentru că oamenii chiar își doresc să contribuie dacă înțeleg unde ajunge tot asta.

[Robert Lupițu] Încă o întrebare, vă rog.

[Jakub Urbanik] De la Laboratorul de Modelare Cognitivă din Ucraina. Întrebare pentru Sviatoslav, dacă dorește cineva să răspundă, vă rog. Dacă noi, uitați-vă, spargem spațiul cognitiv, alegătorii noștri vor costa zero pentru inteligența artificială. Deci cum noi redefinim cheltuielile pentru apărare, ținând cont de momentele astea, inclusiv FIMI?

[Robert Lupițu] Deci, ca să explicăm ce înseamnă FIMI? Este vorba de ingerință externă și manipulare.

[Sviatoslav Azinbaiev] Înțeleg și ideile majore în domeniul apărării în zilele de azi în mod normal trebuie să vină din Ucraina. Reziliența cognitivă, știți, eu am făcut chiar teză de doctorat și chestia de reziliență este destul de dureroasă, costă mult. În această audiență nu cred că cineva este pregătit să fie rezilient atunci când se trezește.

Și e mai greu de înțeles acest lucru. Dacă există ceva de gen securitate cognitivă și trebuie să știm că alte națiuni europene înțeleg acest lucru. Ucrainienii înțeleg acest lucru. Americanii este destul de mare, peste 60%.

Și vreau să vă zic că de fapt capabilitățile rușilor, de fapt, nu sunt ceva extraordinar. Dacă vedem cum exploatează noțiunea și conceptele legate de folosirea în calitate de arme a laboratoarelor biologice, de exemplu, păi vedem că ei știu să facă lucrul ăsta și este important să vorbim noi înainte de lor despre anumite subiecte.

[Robert Lupițu] Avem o întrebare online și revenim în sală. Avem o întrebare pentru domnul Gyarmati și doamna Metreveli: Cum guvernele pot convinge cetățenii că creșterea cheltuielilor pe apărare nu se face din contul sănătății, educației, altor priorități sociale? Este o investiție în securitate și stabilitate pe termen lung.

[Ekaterine Metreveli] Deci doriți să știți cum societatea din Georgia ar putea face acest lucru sau e o întrebare generală?

[Robert Lupițu] Eu cred că este o întrebare generală. Într-un minuțel putem să încercăm să răspundem la ambele.

[Ekaterine Metreveli] Bine, eu voi încerca să mă refer la subiectul ăsta. E important să avem încredere, încredere în acțiunile guvernului. Unii colegi au vorbit despre amenințări. Amenințările uneori fac pe oameni să plece capul, îi afectează în fel diferit. Și tocmai de asta cred că e important să existe transparență, să existe încredere că nu există corupție.

Societatea georgiană nu trebuie să fie convinsă. Noi am servit în mod convingător deja și cred că situația în anumite sub anumite aspecte chiar s-ar putea și să se înrăutățească. Dar să știți că Rusia este alături, are loc război nu departe de noi. Războiul este aproape și am avut și noi experiențe destul de dureroase.

În timpul campaniei preelectorale și electorale în 2020, în toată Georgia au fost peste tot postere cu orașe distruse în Ucraina și de asemenea a orașelor georgiene. Și era dureros. Cei care au fugit în Georgia au văzut acest lucru. Și am văzut că erau și alte canale de propagandă. Noi ne-am pus întrebarea: bine, care a fost reacția în 2008?

A fost răspunsul adecvat din partea Vestului sau era la fel ca și în cazul Crimeei în 2014. Eu înțeleg că există frici în acest sens, dar după cum spunea Churchill, sper să-mi, trebuie să-mi amintesc, dar eu zicea ceva de genul că ăla care încearcă să liniștească toată lumea, va fi de fapt ultimul pe care o să-l mănânce crocodilul.

[Istvan Gyarmati] Eu am un sfat foarte ciudat. E de fapt un adevăr și cred că știu că să spun că politicienii spun adevărul e ceva super ciudat. Unii clar că sunt o excepție. Dar adevărul este că creșterea cheltuielilor pentru apărare se face din contul bugetelor sociale.

Dacă noi negăm acest lucru, noi pierdem auditoriul, pentru că ei înțeleg foarte bine că noi nu le spunem adevărul. În al doilea rând, trebuie să cheltuim banii și să lăsăm experții, societatea civilă să vină cu argumente, pentru că guvernele nu sunt convingătoare, oamenii nu au încredere în guverne. Deci, să spui adevărul înseamnă să spui că da, țara trebuie să cheltuiască bani pe aceasta, trebuie să aibă buget și pentru servicii sociale, dar trebuie să trăiești într-un mediu sigur, pentru că altfel țara nu va putea să se apere. Și dacă nu există un stat funcțional, pentru că alții îl distrug, atunci și cheltuieli sociale minime nu vor fi posibile.

Eu înțeleg că este ceva foarte dificil. Noi trebuie să compensăm 20 de ani în care am mințit oamenilor că nu există pericol de conflict. Noi trebuie să admitem că am mințit. Este greu, dar cred că e mai bine mai târziu decât deloc. Oamenii ne vor asculta și eu cred că noi o să i putem convinge.

Și ultimul argument, apelați la conștiința oamenilor. Dacă spuneți ungurilor și folosesc exemplul Ungariei pentru că nu vreau să supăr altă țară, uite, dacă spuneți ungurilor că 28% din cetățenii țării dumneavoastră sunt gata să lupte pentru Ungaria împotriva oricărui inamic, oamenii își vor pune întrebarea: dar noi chiar asta vrem? Și eu fac parte din acești 28%. Da, eu vorbesc cu soția și cu alte rude. Ei nu vor ca nepoții să lupte pe front, dar vor ca țara să supraviețuiască. Și pentru aceasta e nevoie de persoane care vor fi pregătite să contribuie la supraviețuirea țării.

Este un adevăr mai dificil. Nu avem cum să câștigăm alegeri cu acest adevăr.

[Robert Lupițu] Aș vrea să vă adresez o întrebare în calitate de cetățean european. Sunt tatăl unui băiețel de 11 ani. Domnul Gyarmati a menționat că noi vorbim foarte mult despre aceea ca mai multe cheltuieli să facem, mai multe investiții. Da, bine, avem o înțelegere a faptului că este o chestiune de bani. Apoi vorbim despre faptul că vreo 28%, bunăoară, și în alte țări poate e puțin mai mult decât acest procentaj, dar nu neapărat.

Cum noi, de fapt, să facem în așa fel încât oamenii să poată să facă serviciul militar? Ce motivație le oferim, ce stimulent le oferim ca ei să o vadă rostul în acest sens? Și dacă există vreo alternativă la acest serviciu, la recrutarea aceasta obligatorie în serviciul militar, mai ales gândindu-ne la țări în care toată lumea face serviciul militar?

[Istvan Gyarmati] Cred că este o chestiune de încredere, o chestiune de încredere între membrii societății noastre, cetățeni și autoritățile care propun asemenea măsuri, despre cum să apere potențialment țara. Păi, provocarea oricărei țări din Europa este să convingă societatea că, deși noi trăim în vremuri de pace, trebuie să ne pregătim pentru război. Deși e pace, trebuie să ne pregătim pentru război, ca să putem să descurajăm războiul, chiar dacă trăim în vremuri de pace. Și am avut această discuție într-adevăr destul de mult în Letonia, deși avem încă sistemul de militar în termene de recrutare pe o perioadă de trei ani și toate astea sunt, apropo, toate locurile acestea sunt acoperite prin solicitări voluntare. Ăsta este rezultatul din pe care îl vedem în rândul tinerilor.

Ca un răspuns scurt.

[Robert Lupițu] Înainte să punem punct acestei sesiuni de discuții, aș vrea o propoziție de la fiecare dintre dumneavoastră. Un lucru. Care e un lucru pe care autoritățile ar trebui să-l facă așa cum trebuie, pentru a obține sprijinul cetățenilor pentru cheltuielile pentru apărare în următorii cinci ani? Într-o propoziție, dacă puteți fiecare să ne spuneți.

[Istvan Gyarmati] Voi repeta ceea ce am zis, pe scurt, pe scurt, să spună adevărul.

[Robert Lupițu] Să spună adevărul, am înțeles. Mulțumesc.

[Ekaterine Metreveli] Eu cred că noi ar trebui să continuăm să împărtășim cunoștințele noastre și să nu subestimăm societățile noastre.

[Robert Lupițu] Mulțumesc.

[Andris Teikmanis] Eu voi repeta la fel, că pentru mine probabil cel mai important este să existe încredere. Autoritățile trebuie să inspire încredere, să fie încredere.

[Robert Lupițu] Să facă să fie mai ușor și mai autentic, mai real.

[Andris Teikmanis] Păi să obțină încrederea societății și să i convingă pe cetățeni să fie gata de acțiune.

[Robert Lupițu] Mulțumesc tuturor vorbitorilor din acest panel de discuții. Mulțumim domnului președinte al Parlamentului, domnule Grosu, că ați fost alături de noi până la finele acestei sesiuni. Și mulțumesc tuturor care au făcut în așa fel încât această conversație să fie foarte productivă. Mi-a făcut plăcere și să fiu și moderatorul, dar vă rog să rămâneți în sală pentru că va fi o lansare de carte în cele ce urmează foarte curând. Vă mulțumesc foarte mult.